Despre balet si influentele sale frantuzesti

Astazi m-am decis sa va vorbesc despre balet, si  despre noua mea pasiune pentru acest stil de dans teatral!

Ca o nota introductiva, baletul a aparut in timpul Renasterii italiene, pe meleagurile romane, undeva in jurul anilor 1545-1550, avand ca scop amuzamentul printilor sau ducilor italieni, ale caror curti tanjeau dupa astfel de arte treatrice!

El a fost apoi „mutat” pe teritoriul Frantei,unde a si cunoscut apogeul 200 de ani mai tarziu, datorita casatoriei Caterinei de Medici (personaj care a apartinut aristocratiei italiene si care va juca un rol foarte important in istoria medievala a Frantei) cu regele francez Henry al II-lea! Astfel, coregraful si dramaturgul Balthasar de Beaujeaux a creat ceea ce se va numi „Ballet Comique de la Reine” si care va deveni cea mai apreciata forma de distractie la curtile franceze. Foarte putini dansatori profesionisti participau la „piesele” puse in scena, majoritatea „actorilor” fiind curteni. Insa regele Ludovic al XIV-lea s-a indragostit atat de tare de balet incat a infiintat doua academii regale! 

De altfel este foarte greu sa nu te indragostesti de balet, in opinia mea! Gratia cu care sunt executate miscarile si paradoxul format deopotriva cu disciplina si efortul fizic intens sunt fascinante! Va sugerez cateva lectii de balet pentru imbunatatirea posturii si a musculaturii  intregului corp! Tot ce trebuie sa faceti este sa cautati : „
cursuri dans Bucuresti”. Va recomand cu caldura :” Triumph Dance Academy” si pe Iulian Panait – dansator profesionist, dublu campion naţional, dublu vicecampion naţional şi reprezentant al Romaniei la trei Campionate Mondiale de dans sportiv”.

De asemenea, tot datorita lui Ludovic al XIV-lea, si a Academiei Roiale de Dans infiintate de acesta, baletul a dezvoltat si mentinut o stransa legatura cu opera teatrica! Iata de ce cei care iubesc opera, de obicei sunt fascinati si de miscarile fanteziste ale baletistilor. Ii puteti inscrie si pe cei mici la cursuri dans copii, baletul ajutandu-i sa-si defineasca personalitatea, disciplina mentala si fizica!

In speranta ca v-am deschis apetitul pentru miscare si dans, va las cu gandul la minunata curte a regelui Ludovic, de la Versailles, cu luminile si extravagantele ei!

Pe curand!

Omul simplu

Când eram copil, adulții din jurul meu vorbeau câte odată despre oameni simpli.
Oamenii simpli nu erau subiect de conversație, dar erau menționați în treacăt, apărând de multe ori în discuție pe urmele unei narațiuni anecdotice, ca un fel de legendă sau de explicație în josul unei pagini de carte înfățișând o hartă sau o figură greu de descifrat.

Oamenii simpli erau cei care, în plină colectivizare, se întâlneau cu Iisus la brazde. Previzibil, Mântuitorul îi sfătuia să nu intre în cooperativă. Tot un om simplu era și primarul satului cu pricina. Când un om de știință (tata) era trimis de la centru pentru a le predica evoluționismul, îi organiza acestuia ieșirea pripită de pe scena căminului cultural și plecarea în trombă într-o mașină de serviciu, sub pavăza întunericului.

Oameni simpli erau de asemenea cei ce vindeau varză la piață sau umblau pe la uși cu papornițe pline cu sticle de lapte, borcane de smântână și legături de pătrunjel (femei simple, mai exact).
Tot o femeie simplă era și Anișoara, care ne-a tăiat covorul în două pentru că nu putea să-l spele și, pătrunsă de același zel gospodăresc, a spălat cu detergent pictura în ulei moștenită de tata de la părinții lui.

A fi un om simplu era uneori același lucru cu a fi un simplu om.
Oamenii simpli și femeile simple aduceau de multe ori, în poveștile adulților, o notă de umor. Uneori era un umor de situație, atunci când oamenii simpli făceau sau emanau ceva nepotrivit, de pildă un miros de brânză de burduf într-un salon de coafură. Alteori era umor de limbaj, pentru că oamenii simpli și nu mai puțin femeile aveau darul de a spune lucruri savuroase, pline de haz.
Ca odinioară lui Creangă, li se îngăduia să folosească un limbaj colorat, tocmai pentru că erau oameni simpli.

Destul de des, oamenii simpli aveau și necazuri. Aceste necazuri ar fi părut foarte grave oamenilor complicați care eram noi, dar pentru oamenii simpli, erau ceva obișnuit, peste care ei treceau cu simplitatea lor, admirabilă în acest caz, deprinsă din moși strămoși. Necazurile de care sufereau oamenii simpli erau boala și moartea copiilor, accidentele de muncă în urma cărora capul familiei rămânea invalid, alcoolismul cronic, bătăile și apucarea copiilor rămași în viață, în special a fetelor, pe căi greșite. Greșelile băieților puteau fi mai ușor trecute cu vederea prin încadrarea într-o altă categorie, a ambiției sociale.

Necazurile îi sileau uneori pe oamenii simpli și pe femeile simple să cerșească. Totuși era nevoie de un discernământ vigilent pentru a-i deosebi pe oamenii simpli care cerșeau pe drept de ceilalți cerșetori, care profitau pur și simplu de slăbiciunea de înger a oamenilor complicați și în special a femeilor, înclinate la remușcări și compătimire.

Oamenii simpli au dispărut din conversațiile contemporanilor mei. Însuși termenul a devenit desuet. Poate că între timp oamenii simpli au devenit și ei complicați. Poate că apucarea fetelor simple și a băieților simpli pe acele căi mai întâi dezaprobate, apoi tacit încurajate, de părinți, i-a condus, iarăși previzibil, în labirintul în care bâjbâim cu toții, pe diverse nivele de orbecăire. Sau poate că nemaifăcându-le vreun loc în conștiința colectivă, sperăm să-i lichidăm, în sfârșit, mai eficient și mai definitiv decât n-au reușit toate orânduirile precedente.

Căci omul simplu, prin simpla lui prezență, conține o amenințare oarecum absolută la adresa oricărei structuri cognitive, așadar a oricărei forme de organizare. Baciul care poate să șadă fără să cugete din bancul ades citat își odihnește șezutul, după cine spune bancul, fie pe un pietroi la marginea unui drum de țară, fie pe o banchetă de tren, fie în sala de așteptare a unui aeroport internațional.
Prin simpla lui necugetare la el, dizolvă sistemul.

Infectiile din restaurantele din Bucuresti

Localurile din Bucuresti si de fapt din toata tara nu au nevoie numai de autorizatii ISU, ci si de o dezinfectie pe masura pentru ca in foarte multe dintre acestea consumatorii sunt pusi in pericol de fiecare data cand trec pragul. Un astfel de restaurant este si cel pe langa care trec in fiecare zi in drumul meu dinspre acasa spre serviciu si invers.

La un moment dat am avut intentia de a-mi petrece putin timp acolo dupa ce mi-am terminat programul de munca. Doar ce am intrat si m-a lovit un miros de aer inchis si dupa ce m-am uitat in stanga si in dreapta pret de cateva secunde am decis ca este momentul sa parasesc incaperea si sa nu ma mai intorc niciodata. Nu stiu cum cineva ar putea sa stea acolo mai mult de cinci minute si nu inteleg cum cineva ar putea sa manance ceva acolo. Si cand ma gandesc ca totul ar putea fi rezolvat cu o curatenie zdravana si cu ajutorul unei firme care se ocupa de dezinfectie Bucuresti ma apuca groaza de cat de delasatori sunt oamenii in general si cum patronii de astfel de locatii nu dau doi bani pe clientii lor si pe sanatatea acestora.

Pana la urma in loc sa iesi in oras sa te simti bine si sa te relaxezi dupa o zi de munca sau mai stiu eu ce ajungi sa te expui unor pericole care mai de care de neimaginat. Mi se pare de o revolta care efectiv nu se poate descrie in cuvinte, mai ales ca preturile practicate de aceste localuri care au impanzit tot orasul nu sunt unele deloc de neglijat, ba mai mult, ca sa iesi in oras la masa si cu ceva de baut lasi fara doar si poate circa 50 de lei care reprezinta undeva la 10% dintr-un salariu minim pe economie, atat cat castiga majoritatea celor care muncesc in Romania. Drept pentru care mi se pare ca ar trebui ca un consumator sa fie tratat cu tot respectul care i se cuvine si sa nu i se puna in pericol niciun moment integritatea corporala.